Departe de Casă...

Departe de Casă...

Departe de casă, dar aproape de rug
Stau azi meditând sub dulcele-Ţi jug,
Cu sufletul plin de dragostea-Ţi mare
În crucea Golgotei am preţ de salvare
’Nălţat fiind de veci pe-al cerului crug!

În stare smerită, aştept să-mi vorbeşti
Din rugul aprins, să-mi spui cine eşti,
Desculţ şi-umilit, pregătit cu răbdare
S-aud glasul sfânt în dulcea chemare,
Să-i adun pe semeni de pe căi lumeşti!

Să-Ţi urmez întocmai îndemnul rostit
În flacăra arzândă-a rugului nemistuit!
Pe calea arătată să merg, să-mplinesc
Voinţa-Ţi cerească, la toţi s-o vestesc,
Dorinţa prea scumpă, de-a fi mântuit!

Să spun, c-a venit, timpul de eliberare
Din sclavia păcatului unde-n dormitare
Sufletele-şi plâng, soarta grea şi-amară,
Căci în vraja lumii, sunt gata sa piară
Cufundaţi în negura beznii otrăvitoare.

Împrăştiind vestea peste tot pământul
Că în Jertfa crucii, s-a-mplinit Cuvântul,
Omenirea toată, să spere acum poate
În salvarea sângelui curăţitor de păcate
Ce-n cer mijloceşte la Tatăl Preasfântul.

Să spun de asemenea, marea bucurie
Cum Domnul din cer, din nou o să vie,
Coborând pe-albi nori, de îngeri urmat
Când sfânta-I lucrare-Şi va fi terminat,
Şi-n primire- Şi va lua, sfânta Împărăţie.

Flavius Laurian Duverna
14 noiembrie 2013