Deci daca-I suntem fii sa-I dam cinstea de Tata

Deci daca-I suntem fii sa-i dam cinstea de Tata

Intr-un amurg de seara lina,
Dupa o zi de vara calda si senina,
In amintirile cu biruinte din trecut,
Cu bucurii si incercari din anii dusi,
Spre vesnicie, catre rasplatire,
Si cugetind la Domnului venire,

Cu amintiri frumoase din lucrare,
Ce au trecut si bucurii pe a vietii cale,
Si lantul de lucrari curate prin credinta,
Si chiar prin incercari, cu biruinta,
Trecu fiorul cercetarii de putere,
Si Duhul Sfint veni cu mingiiere.

Si mi-a soptit duios si blind in mine:
Acum ai harul, timpul nu te tine,
Deci scrie marturie sa ramina,
Celor ce sunt si celor ce o sa vina,
Ce Tatal m-a trimis sa spun in lume,
Descoperiri la vremea care vine,

Cu deslusiri de taine si principii,
Ce le incurca adesea filozofii,
Ce plini de invatatura fara viata,
Impart amvoane, spun ce au in schita,
Dar nu vor sa asculte de calauzirea,
Duhului Sfint, ci predica cu firea.

Intiiul scump statut de ascultare,
Este calcat de multi azi in picioare.
Izvorul firii, si invataturi moarte,
De reguli si de disciplini interioare,
Fara de dragoste si fara de valoare,
Ce tin de programare, viata trecatoare.

Statute, ca si constitutii de imperii!
Ce sunt asa de arogante si de mindri,
Sunt cei ce se numesc conducatori,
Dar umbla in intuneric, ratacitori,
Caci nu cunosc Cuvintul Adevarul,
Si dragostea ce vine, doar cu harul!

Dar daca vintul trece pe la spate,
Si fura schita cu ideile programate,
Ramin blocati asa ca pe avarii,
Si nu le vine inspiratia urmatoare,
Iar daca sufere si de memorii,
Incheie aleatoriu, predica in derizoriu.

Insa din ceruri vine un semnal:
Copiii Mei! Nu va lasati purtati de val!
Caci inspiratia ce e din cer divina,
Prin Duhul Sfint trimisa din Lumina,
Este principiul fara de egal de gratie;
Fara echivalente, si fara imitatie.

Acesta e principiul cel fundamental!
Nu cele adoptate filozofic lateral.
Invatatura scrisa in Sfinta Scriptura!
Vine direct din ceruri, nu-i faptura;
Jos pe pamint sa inventeze filozofic,
Oricit ar prezenta ei pe ideie academic.

Dar sa expunem cel mai Sfint exemplu!
Domnul Isus! cind predica in templu,
Cind le vorbea la invatatori si farisei,
Schimba din datini, ce aveau evreii,
Iar preotii cu ura, i-L batjocoreau,
Si rinduiala Sa divina nu o acceptau.

Caci toata rinduiala dragostei divine,
Nu este silnicie, stoarcere si crime,
Cum cei religiosi le aplicau barbar,
Nu-L cunosteau pe Domnul, ce prin har!
Trasa a lumii mintuire, cu iubire!
Cu viata viesnica! de dincolo din stralucire!

Caci Duhul Sfint cu al Sau mesaj codificat,
Ce vine la popor la inchinare adunat,
Ce har divin de Tatal Dumnezeu e dat!
La fiecare suflet, un mesaj personalizat,
Aprinde inimile cu focul sfint divin,
Venit din cer la cei smeriti cu al sau alin.

Cum poti tu frate cu idei din schita?
De predica, pe puncte pregatita,
Sa faci aceasta ora evanghelizare,
In locul Duhului Cel Sfint la fiecare,
Cu mintea ta fara de interconectare,
Desavirsita intre Dumnezeu si adunare?

Cu doua, sau trei emotive povestioare
Sau glume fine apropo la fiecare,
Psihologia omului distrata bine,
Sau criticata dur, cum se cuvine,
Dupa ideia ta obraznica si eronata,
Ca nu vrei sa asculti de Domnul, si de Tatal!

Poti oare tu, ca sa dai mintuire?
Cum Duhul Sfint face la om sfintire?
Poti sa transformi tu, inimi, pacatoase?
In fiinte vii, sfintite si evlavioase?
Ierta pacatul, dezlega a mortii legaturi?
Cum face Duhul Sfint! cu Sfintele Scripturi!

In propozitii asezate pe ideie magistral,
Tu crezi ca e mesajul cel spiritual?
Manipulare trista prin idei si sfaturi,
Jucindu-te cu sfintele invataturi,
O omule! Cum scrie in cuvint?
Biserica e calauzita doar prin Duhul Sfint!

Tu crezi ca asta ti-e din cer menirea?
Prin astea, este mintuita omenirea?
Doar Duhul Sfint ne interconecteaza!
Cu Dumnezeu! cu Domnul ce lucreaza!
Asa de fin si minunat ne prelucreaza,
Si viata vesnica in noi prin har innainteaza!

Doar Duhul Sfint aduce vindecare!
Spirituala la intreaga adunare!
Cuvintul viu ce cu putere ne sfinteste!
Biserica prin harul sfint traieste!
Cum face unitatea, sfinta conexiune!
Printr-un indemn trimis la rugaciune!

Ramine o enigma pentru multi,
Ce vor dupa anvoane o treapta mai sus,
Al cui slujbas? el este un inlocuitor,
Bagat cu forta in lucrari pentru popor,
Facind programul, invatat de filozofie,
Daca se poate, la nivel chiar de academie.

Uitind ca doar ca sluga e chemat!
Sa execute ordine, divine, delicat,
Numai de Duhul Sfint calauzit si inspirat,
Dar mintea ratacita ce a inversat,
O ordine ce Dumnezeu a asezat,
Bisericii pe vesnicie El din cer a dat.

Ca Dumnezeu al rinduielii! a organizat!
Cum slujbele prin harul sfint turnat!
Sa ne sfinteasca Duhul Sfint ne-a dat!
Nu in comun ci chiar in fiecare separat!
Cu daruri sfinte, slujbe, sacre, si divine!
Prin harul vesnic, ce din ceruri vine!

Cind Domnul Isus temelia a asezat,
Asa de clar la ucenici le-a aratat,
Si cel dintii exemplu El ne-a daruit,
Cum Voia Tatalui! El a implinit!
Si nici o propozitie El nu a abrogat,
Din Adevarul scris in Biblie la omenire dat!

Cind la mormint a inaltat o rugaciune,
Si multumind la Tatal cu smerenie,
Rosti o taina mare, o descoperire!
Sa inteleaga intreaga omenire!
Ca Voia Ta! O Tata am venit sa fac!
Caci Tu M-ai ascultat, cind Te-am chemat.

Cind a strigat: Lazare! ! ! Iesi afara! ! !
A poruncit ca intr-o clipa sa apara,
Mortul de patru zile, a inviat!
Iesind afara in giulgiul sau legat.
Isus Histos! Fiul lui Dumnezeu!
Ce asculta exact porunci date de Tatal Sau!

In Ghetsimani, cind se ruga-n gradina,
Tot Voia Tatalui! cea din Lumina!
Isus cerea sa treaca si paharul,
Puterea ca sa rabde si calvarul,
El Fiu de Dumnezeu adevarat!
Asa smerit! Rugindu-se la Tatal a strigat!

Si toti apostolii calcind pe a Lui urme,
Scriind in Noul Testament cu intelepciune,
Intii ca rob, si apostol cu umilinta,
Se prezentau acei ce aici in viata,
Au fost ei invatati chiar de Domnul Isus,
De Evanghelia cea Vesnica de sus.

Deci sa luam aceasta invatatura!
Ca demonstratie incercata in Scriptura!
Cu inima si viata nostra de o clipa!
Sa ne smerim si Gloria Vesnica!
Sa-I dam lui Dumnezeu! In intregime!
Si sa-L cinstim! asa cum se cuvine!

Asa am invatat si din vechime,
Si sfintii ce au fost pe a lor urme,
Chiar patriarhul, parintele Avraam,
Ce sta la masa cu Domnul, in Canaan,
Dar se pleca cu multa reverenta,
Cind se inchina, in a Domnului prezenta.

A stat la masa, ca sa le slujeasca,
Spalind picioarele, la solia cereasca,
Chiar Domnul a venit sa se opreasca,
Si Avraam a stat sa mijloceasca,
Pentru salvarea lui Lot din Sodoma,
Si ascultat a fost pe loc de Domnul.

Asa se cere sa-l slujim cu demnitate!
Facind doar Voia Sa! mereu in toate!
Doar aplicind principiul sfint divin!
Vom fi primiti in cerul Sau senin!
Cind la rapire va suna trompeta!
Ne va atrage in ceruri dragostea, la Tatal!

O viata sfinta, foarte devotata!
Fara de vina, sa fim fara pata!
Cu umilinta, robi, plecati spre Tatal!
Sa-L proslavim cu inima curata!
Deci daca suntem ai Sai fii? !
Sa-I dam cinstea de Tata!

Amin
Primita de la Domnul, fratele Danut Burla, 21 Iulie 2020,23:40, Bruxelles.