Dărnicia

Grăbiţi mereu în lucru nostru, ştiind că facem bine,
Noi alergăm spre ce ne place, în locuri străine.
Ne grăbim să câştigăm profitul cât mai mare
Şi uneori neglijăm vremea noastră de închinare.

Sântem atraşi de bani s-avem pe săturate,
Căci ne gândim că banii mulţi ne aduc de toate
Ne frământăm mintea ce-om face când anii grei vin
Şi ne grăbim să strângem, uitând harul divin.

Mai bine strângem cu Domnul pentru veşnicie,
Căci cele pământeşti nu ţin aşa de mult pe vecie
Să nu fim avari şi zgârciţi în ce priveşte dărnicia,
Căci în ceea ce dai tu, la cei săraci, stă bucuria.

Mulţi bogaţi sânt trişti, posomorâţi şi fără bucurie
Iar conştiinţa lor, şi viaţa lor, e stearpă ca o pustie
Deşi au multe lucruri scumpe şi-s de invidiat,
Ei sunt încolţiţi de moarte, de stres, şi de păcat.

Dă drumul mulţumirii şi bucuriei să intre în viaţa ta,
Cinsteşte şi iubeşte dărnicia, şi umblă după ea!
Ea îţi va descuia râul ce reîmprospătează mereu viaţa,
Ochii îţi vor fi mai strălucitori şi senină-ţi va fi faţa.

Doamne, lasă dărnicia peste oamenii bogaţi,
Şi Te rog pentru săraci, nici ei să nu fie uitaţi
Doamne, dă-ne mulţumirea c-am făcut ce trebuia
Şi în mulţumirea noastră, noi te-om binecuvânta.