Daniel

Daniel


Daniel slujea, mereu
Prin Duhul lui Dumnezeu
El un Duh, inalt avea
Pe toti slujbasii-ntrecea

In tot credincios era
Si cu cei trei ,se ruga
Pe imparat il slujeau
Dar pe Domnul, preamareau

Dar Satana, se baga
Nu-i placea ca se-nchina
Treizeci de zile s-a dat
Sa se-nchine ,la imparat

Imparatu a hotarat
Porunca a pecetluit
Cu toti ,lui sa se inchine
De vor sa le fie bine

Cu sigiliul sau era
Sa nu se poata schimba
Daniel ca mai inainte
Se ruga si mai fierbinte

El n-a fost influentat
Nici de marele imparat
El fereastra deschidea
Si Domnului, se ruga

Dar dusmanii au aflat
Ei, de mult au asteptat
In fapta ca sa il prinda
Si s-au pus cu toti la panda

Cand tanarul se ruga
Ei stateau si-l urmarea
Si de graba au alergat
Sa-i spuna la imparat

De el porunca e data
Si ea a fost, sigilata
Imparatu indurerat
Pe el nu l-a aparat

El nu mai poate schimba
Desi, inima-l durea
Nu-i vine in aparare
Nu poate face schimbare

Porunceste, executarea
NU ii poate da, salvarea
Daniel cel ne-ntinat
In groapa, e aruncat

La lei sa fie mancat
Dar un glas, l-ancurajat
Imparatul, ii vorbea
Pe Daniel, il iubea

Domnul pe care-l slujesti
Sa te scape de unde esti
Si Domnul cel minunat
La lei, gura le-a inclestat

Imparatul n-a dormit
Tot la tanar, s-a gandit
De va scapa Daniel
Va fii bucuros, si el

Cand zorii s-au aratat
El spre groapa, a plecat
Cu glas plangaret striga
Pe Daniel, intreba

Cand a vazut ca traieste
Bucuros el ii vorbeste
Intreaba ce s-a intamplat
De e viu, nevatamat ?

De la tanar a aflat
Ca Domnul, nu l-a lasat
El un inger a trimis
Gura leilor, a-nchis

Imparatul, bucuros
A dorit sa fie, scos
Iar pe parasi, i-a bagat
Pe ei, leii i-au mancat

amin.