Dacă vrei să fii un dirijor

Dacă vrei să fii un dirijor
Și vorbeşti la microfon,
Te crezi preot ca Aaron
Și spui minciuni la amvon,

Ar fi mai bine să taci.
Dar în fraţi mult tu ataci,
Îi vezi nişte pui de draci;
De ai şti cât rău tu faci.

Crezi că numai tu nu pici,
De aceea nu vrei să ridici.
Toţi sunt jos şi la pământ,
Doar tu plin de Duhul Sfânt.

Toţi sunt negri de păcat,
Tu mereu... imaculat.
Pe toţi vântul îi doboară,
Numai tu urci sus pe scară.

Tu mereu eşti cel mai sfânt,
Restul, praf aruncat în vânt,
Crezi că eşti de neînlocuit
Și pe toate le-ai împlinit.

Zici că-i o bună mustrare,
Dai la fraţi peste picioare.
La punct pe toţi vrei să-i pui
Căci ca tine nimeni nu-i.

Te crezi fără de păcat,
Cu piatra în altu-ai aruncat,
Vrei în groapă să-l dobori,
Dacă poţi chiar să-l omori.

Chiar în iad să îl cobori,
Dar tu-n Rai ai vrea să zbori.
Crezi că eşti bun în toate
Și ai uitat de unitate.

Crezi ca Raiu-ţi aparţine,
Cheia că e doar la tine.
Că poţi să bagi şi să scoţi
Pe cine vrednic tu socoţi.

Ai uitat că cel mai mare
Spală pe toţi pe picioare.
Ai uitat cum să slujeşti
Și pe fraţi să îi iubeşti.

Ca slujitor în adunare,
Grijă ce dai de mâncare.
De mâncarea e stricată,
Tu răspunzi la judecată.

De aduci tot dezbinare,
Osândă îţi va fi mare,
De doboară şi nu ridică
Și nu ai pic de frică,

Nu uita c-ai să răspunzi
Pentru cei ce îi înfunzi,
Pentru faptă cea ascunsă,
Pentru orice bârfă spusă.

Într-o zi vom fi chemaţi
Și nu de ai noştri fraţi,
De-am făcut bine sau rău
Ne judecă chiar Dumnezeu.