Cuvântarea patra a lui Petru

Cuvântarea patra a lui Petru
(La Sinedriu)

(Cuprinde Fapte 4.8-12.9-20; 5.9-32.)

Mai mari ai norodului, şi o! bătrâni ai lui Israel!
Fiindcă suntem traşi la răspundere neapărat,
Pentru o facere de bine făcută unui om bolnav,
Şi suntem întrebaţi, despre cum a fost videcat.

S-o ştiţi toţi, şi s-o ştie azi tot norodul lui Israel!
Că omul acesta se înfăţişează-naintea voastră
Deplin sănătos, fiind în Numele lui Isus Hristos,
Din Nazaret, care a devenit, Salvarea noastră,

Pe care L-aţi răstignit, dar pe care Dumnezeu
L-a înviat din morţi; şi El este, , piatra lepădată,
De voi zidarii, şi care a juns în capul unghiului,"
Şi în nimeni altul, nu este mântuire confirmată!

Căci nu este sub cer nici un alt Nume investit,
Dat oamenilor, în care trebuie să fie mântuiţi!
Judecaţi acum singuri, de este drept înaintea
Lui Dumnezeu, să ascultăm, -ca unii prigoniţi-

Mai mult de voi decât de Dumnezeu. Căci noi,
Nu putem ca să nu vorbim despre ce am văzut,
Şi am auzit; trebuie astfel s-ascultăm mai mult
De Dumnezeu, decât de oameni ce au decăzut.

Dumnezeul părinţilor noştri, El a înviat pe Isus,
Pe care voi L-aţi omorât atârnându-L pe lemn!
Pe-acest Isus, Dumnezeu L-a-nălţat în voia Lui,
Şi L-a făcut Domn şi Mântuitor, puternic semn!

Să dea lui Israel pocăinţa şi iertarea păcatelor.
Noi suntem martorii acestor lucruri, în acest fel,
Ca şi Duhul Sfânt care ne-nsoţeşte pretutindeni,
Care L-a dat Dumnezeu, celor ce ascultă de El!

Flavius Laurian Duverna
23 august 2007