Cu Tine vreau...

Cu Tine vreau...

Cu Tine vreau să merg Isuse
De-acum pe veşnicul traseu,
Şi pentru atâtea dorinţi puse
Să pot urca spre Dumnezeu,
Mi-e gândul ce îl am mereu!

E-ngustă calea, şi e strâmtă
Dar vreau pe ea deapururea,
Ştiind că ea-i cărarea sfântă
Şi fiind pe ea, am mântuirea,
Tu-mi dai Doamne, fericirea!

Căci dacă greu mă nevoiesc
Şi piedici multe stau în drum,
Cu-n preţ în luptă mă trudesc
Şi-oi trece peste toate-acum
Prin nori de ceaţă sau de fum.

Uitând ce-a fost în urma mea
În vremi ce nu Te cunoşteam,
Ce-atunci câştig mi se părea
L-am aruncat,... ca să Te am,
Spre-o altă viaţă mă năşteam!

Ca pe-un gunoi l-am socotit
Ce mă-ncurca pe calea vieţii,
Când vesel grabnic am pornit
Spre Tine-în zorii... tinereţii -
Mi-ai fost ca roua... dimineţii!

Şi am pornit, mergând în sus
Urmându-Te, pe-ngusta cale
Sperând s-ajung un ideal pus,
Şi-n dreptul dat al jertfei Tale
Glasu-mi se-aude-n osanale!

Flavius Laurian Duverna
20 noiembrie 2007