Colportorul

Colportorul


Într-o zi, un colportor,
Ce avea doar un picior,
A venit pe strada mea,
Ca să vândă ce avea:
Biblii, cărţi şi povestiri,
Despre sfinţi, despre martiri,
Despre bunul Dumnezeu,
Despre Împăratul său
Şi despre-Un Mântuitor
Ce dă viaţă tuturor.

Căci piciorul amputat,
La un an s-a vindecat
Şi-a pornit din nou la drum
Cu piciorul său cel bun.

El ducea o geantă grea,
Plină ochi de cârţi în ea
Şi eu mult mă minunam
Şi în sinea mea gândeam:

Noi cei cu picioare bune,
Nici habar n-avem că-n lume,
Oameni mulţi şi risipiţi,
Mor pierduţi nemântuiţi,
Iar noi alergăm în van,
Numai, numai, după ban,
Grijile ne-au turmentat
Şi am apostaziat.

Dar el are o comoară,
Grijile nu îl doboară,
Căci de Domnul e purtat,
Ce în palme l-a săpat,
Căci el este colportor,
Chiar de n-are un picior
Şi să fie orice-ar fi
Altfel nu vrea a trăi!


Lui Nicu Tulcan
din Măderat - Arad, colportorul despre
care este vorba în poezie.