Cine a crezut în ce ni se vestise

Cuvântul Domnului, mereu se vestește, cu stăruință
Dar cine dă crezare cuvintelor Sale, ca să aibă credință
Domnul Isus a venit pe pământ, într-o familie săracă
Și nu era nimeni, ca lucrul sau înfățișarea lui să-l placă.

Întunericul domnea pe pământ, și totul era întunecat
A crescut ca un lăstar, care iese dintr-un pământ uscat
Învățătura era slabă, și de umbrele mândriei purtată
Așa era pe pământ atunci și în inimile unora punctată.

Când a început Domnul Isus lucrarea, la orizont se vedea
O mare lumină, peste acele ținuturi, din cer se revărsa
Când a venit lumina, lumea, întunericul a iubit mai mult,
Fie preot, fie cărturar, fie bătrân, fie om cultivat și cult.

Se vedea amprenta întunericului, peste cei mari și învățați,
Ce urau lumina, și din adevăruri, ei nu se lăsau schimbați
L-au disprețuit, pe Domnul Isus, și i-au mărit suferința,
Dar Domnul Isus a rezistat, și nimic nu i-a tulburat credința.

El era lumina lumii, ce se revărsa blândă pe acest pământ,
Și această lumină cerească, era dirijată de Duhul Sfânt.
Domnul Isus a suferit din plin, batjocora, ocara și disprețul
Culminând cu moartea pe cruce, plătind cu viața Sa prețul.

Prețul păcatelor noastre multe căci atât de mult ne-a iubit
Și noi am crezut că este pedepsit, lovit de Dumnezeu, și smerit
Dar El era străpuns pentru păcatele noastre, zilnic înfăptuite
Și zdrobit, pentru fărădelegile noastre, în inimă plănuite.

Îți mulțumim Tată din ceruri ce ne-ai dat un așa Mântuitor
Purtând păcatele și fărădelegile noastre într-un har biruitor
A adus credincioșilor neprihănirea din vremi străvechi promisă
Și ne-a lăsat celor credincioși, spre ceruri, o ușă deschisă.
01.10. 2025