Cel care oprește marea

Sunt țări, care sunt închise, încercuite de principii greșite
Cu argumente dictatoriale, prin legi și dictate stabilite.
Acolo marea este oprită, numai vânturile mai bat încă.
Acolo este soarta unora, ce rezistă, într-o mâhnire adâncă.

Omul prizonier, în propria sa țară, se agită, și se frământă,
Stă ca o pasăre beteagă, lipsită de zbor, cu aripa frântă.
Cel ce închide, nu numai te închide dar și te și urmărește
Și strâmtorarea vieții în acea țară, pe săraci îi păstorește.

Ce se naște din acea țară, se naște jarul cu cărbunii încinși,
Dar se naște și cântecul apei, cei ce-l ascultă, nu sunt învinși.
Se nasc flăcări, cu ce redă culorile roșiatic, a flăcării toride
Și locuitorii țării sterpe, ce se roagă, în pustiurile aride.

Se mai nasc cei din ținutul graniței, cei ce plănuiesc
Ei speră la libertate, vor să pună în faptă, ceea ce gândesc.
Sunt luptătorii, ce luptă din umbră, ca marea să pornească,
Popoarele să fie înviorate și fiecare liber să vorbească.

În aceste țări se mai nasc, cei din sud, cei de la amiază
Care privesc locul rușinii rupt și după lege, scânteiază,
Căci pierderea fecioriei unei fete, înseamnă căsătorie
Dar dacă nu-i așa înseamnă, decădere și mânie.

Când marea e oprită, vin mulți conducători de duzină,
Tăinuitori care făgăduiesc, ca rânduiala legii, s-o mențină.
Dar când dealul este așa cu cum este, secetos și neroditor
Se nasc totuși cei ce nădăjduiesc, cei încrezători în popor.

În aceste țări un nasture este apreciat, estimat și prețuit
La fel și o ceașcă, o rădăcină de floare, tot ce este dăruit
Un măr roșu, roditor, un bulgăre, un cocoloș, o sferă,
Un scheunat, o coroană și tot ce și tot ce în lipsă se oferă.

Cine a închis marea cu porți, răii sunt ca marea înfuriată
A Lui Dumnezeu este marea, cu cei în ea, de El este creată
Mulțumim Doamne Dumnezeule, căci Tu apele ai creat
Ajută-ne să umblăm și noi deasupra apelor cu Tu ai umblat.
31.01. 2026