Ce har poate să fie...

Ce har poate să fie mai 'nalt şi mai frumos,
Decât să-ajungi în slavă, în Ţara lui Hristos?
Pe străzile de aur să umbli în lumină,
Şi-n roua dimineţii pe-aleea din grădină?
Un har, chiar şi mai mare? Da, poate fi cândva:
Atunci când vii la Domnul cu încă cineva...

Există fericire mai mare, mai de preţ,
Decât să-L ai pe Domnul şi harul Său măreţ?
Să ştii că al tău nume e scris în sfânta Carte?
Şi că din Pomul vieţii avea-vei şi tu parte?
Ceva mai scump şi mare? Da, poate fi aşa:
Să-aduci şi tu la Domnul pe încă cineva!

Ce altă bucurie mai mare poate fi,
Decât să ai chemarea la masă-n veşnicii?
Ce oare-ntrece slava din ziua glorioasă,
Când vei fi dus de îngeri şi invitat la masă?
Neant de bucurie, da, poate fi aşa:
Când la ospăţul nunţii mai vii cu cineva!

Ce altă înălţime de slavă şi de vis,
Poate întrece slava să-ajungi în Paradis?
Din pulberea ce cade şi-n vânt se descompune,
Să-ajungi un alabastru ce poartă o minune?
O slavă şi mai mare, da, poate fi cândva:
Atunci când porţi minunea în viaţa altuia!

Există har mai mare în vastul univers,
Ca simţul fără seamăn că ţi-e păcatul şters?
Să nu-ţi mai fie teamă când moartea stă la pândă,
Căci tu-ai fost scos la viaţă din moarte şi osândă!
O da, e fericirea să poţi elibera
Din moartea făr'delegii pe încă cineva!

Ce alt fior de slavă mai poate fi-ntrecut
Când Tatăl Se apleacă să-ţi dea al Său sărut?
Când Răscumpărătorul cu faţa-I orbitoare,
E gata să te prindă în sfânta-mbrăţişare?
O da, atunci când alţii cu drag te-or săruta,
Că le-ai vorbit de Domnul şi de salvarea Sa!

Există tresăltare mai fără de hotar,
Ca-n ziua când primit-ai al mântuirii dar?
Când dragostea lui Isus te-a scos de sub robie?
Când ai băut din Stânca Vieţii apă vie?
Fior mai fără seamăn? Da, poate fi aşa:
Să vii la Stânca Vieţii cu încă cineva!

...O, Doamne Preaslăvite, cu glas tremurător
Te rog, cu-atâtea haruri, mai toarnă înc-un dor,
Aşa cum e dorinţa în inima de frate,
Să vreau să scot pe alţii din moarte şi păcate.
Prin har mi-ai dat lumina şi-mpărăţia Ta!
Ajută-mă, să nu vin, doar singur eu în ea.

Ajută-mă, Isuse, să-mi fie preaiubit
Chiar harul suferinţei cu care m-ai cinstit!
Şi viaţa mea să fie mlădiţă roditoare,
Să Te slujesc cu cinste, cu râvnă arzătoare!
Ce fericire mare, să vin 'naintea Ta,
La Tronul de mărire, cu încă cineva!