Ce dulce-i viața lângă Tine

Ce dulce-i viața lângă Tine
Părinte binecuvântat,
Sufletul meu îți aparține,
În brațu-Ți m-am încredințat.

Ce liniște, ce alinare,
E, Doamne, în prezența Ta,
Nu-i nici un nor, ci numai soare,
Și pace sfântă pururea.

Ce scumpă este părtășia
Și focul dragostei dintâi,
Când binecuvintezi frăția
Și între noi cu drag rămâi.

În rugăciune cu credință
Și lacrimile care ard,
În dragoste și-ngăduință
Și în desființări de gard.

În legături de foc din slavă
Și în cântări prin Duhul Sfânt,
Uitând de certuri sau gâlceavă,
Vorbind al Domnului cuvânt.

Puterea Ta în slăbiciune
O văd când cad neputincios,
Când vocea Ta duios îmi spune,
Cu Tine sunt, ridică-te de jos.

Când valurile se înalță
Și-n barca mea urlând se sparg,
Tăria Ta mă ține-n viață,
Tu ești cu mine pe catarg.

Puterea Ta întotdeauna
Prin semne mari o dovedești,
Iar cei ce au primit arvuna
Îți cântă laude-n limbi cerești.

Te simte-ntreaga adunare
Când cu iubire Te prezinți,
Când cu petale de-ndurare
Și hrană sfântă ne alinți.

Când vechi dureri și răni arzânde
Le alungi în noapte în Șeol,
Când saturi suflete flămânde
Și umpli vasul trist și gol.

Când spui o vorbă cu iubire
Celui căzut și deprimat,
Când îi șoptești, ridică-ți patul,
Ridică-te, ești vindecat.

Când mângâi inima rănită
Și lacrimile-ncet le ștergi,
Când mustri orișice ispită
Și pe cărare cu noi mergi.

Ce altă binecuvântare
Aș mai putea să îmi doresc,
Ce har să vreau să am mai mare
Decât pe Tine, Domn ceresc.

Te laud cu toată ființa
Și Te iubesc nespus, nespus.
Tu-mi ești menirea și credința
Prieten drag și scump Isus.