Câți vestim acum ca Filip?

Motto: ""Si în fiecare zi, în Templu și acasă, ( apostolii ) nu încetau să învețe pe
oameni, și să vestească Evanghelia lui Hristos."" Amin! F.Ap. 5:42.

Toți apostolii făceau
O lucrare cu folos:
Se vestea cu îndrăzneală
Evanghelia lui Hristos.

Cei care-i urmau pe-apostoli
Erau tot mai numeroși
Și în fiecare zi creștea
Numărul de credincioși.

Apostolii le-au spus s-aleagă
Șapte înțelepți din fire,
Plini de Duhul Sfânt, să-i pună
În lucrarea de slujire.

Au ales și au pus diaconi
Șapte ucenici iudei,
Iar Filip - evanghelistul -
Era unul dintre ei.

Dar a început prigoana
Cu Stefan martirizat,
Și în afară de apostoli
Toți ceilalți s-au împrăștiat.

Însă în pribegia lor
Nu și-au uitat legământul,
Ci umblau din loc în loc
Propovăduind Cuvântul.

Filip, ajuns în Samaria,
Vestea celor din cetate
Evanghelia mântuirii
Și iertarea de păcate.

Iar norodul lua aminte
Și se minuna nespus,
De semnele ce le făcea
În Numele lui Isus.

Scotea duhuri necurate
Din aceia îndrăciți;
Slăbănogii și bolnavii
Toți erau tămăduiți.

Și era-n acea cetate
Unul, Simon după nume;
Cu ale lui vrăjitorii
El uimise multă lume.

Îl ascultau cu luare aminte
Fiindcă-i uimise mereu,
Și ziceau:""Aceasta este
Puterea lui Dumnezeu.""

Dar când Filip le-a vorbit
Ei au fost pătrunși, mișcați;
Au crezut în Hristos Domnul
Și-n Numele Lui botezați.

Chiar și omu-acela, Simon,
A crezut cu-adevărat
Și nu se despărțea de Filip
După ce-a fost botezat.

Plin de râvnă era Filip
Propovăduind mereu...
Într-o zi așa-i vorbește
Îngerul lui Dumnezeu:

"Scoală-te acum și du-te
Către Gaza te pogoară
Să ajungi la drumul care
Către Ierusalim coboară."

Filip s-a-ndreptat degrabă
Către sudicul hotar,
Și-ajungând la drumul Gazei
A văzut trecând un car.

Iar în car era famenul
Împărătesei Candace;
Venea din Ierusalim
Unde-a fost ca sol de pace.

Slujbaș cu mare putere,
Obișnuit să poruncească,
Căci avea în grija lui
Vistieria împărătească.

Acum se-ntorcea-n Etiopia
În carul ce-l mâna boarul;
Și Duhul i-a zis lui Filip:
"Du-te și ajunge carul!"

Când se-apropie de car
după o scurt-alergătură,
Filip 'l-aude pe famen
Cum citește din Scriptură.

Și cum famenul citește
Din Cărțile Împărătești,
Filip cu mirare-ntreabă:
"Înțelegi tu ce citești?"

"Cum aș putea înțelege
Făr' o călăuză bună?
Te rog suie lângă mine
Să deslușim împreună."

Cum era deschisă Cartea,
Locul unde-au citit ei
Era: Proorocul Isaia,
Capitolul cincizecișitrei.

Și zice famenul: "Te rog
Fă-mă să-nțeleg mai bine:
De cine zice prorocul?
Despre altu' or despre sine?"

Atunci Filip ia Cuvântul
Tâlcuindu-i bucuros
Despre cine-a scris Isaia,
Și cine-i Isus Hristos.

Apoi, cum credința vine
Doar în urma auzirii,
Solul famen a înțeles
Însemnătatea mântuirii.

În drumul lor au dat de-o apă
Și famenul a întrebat:"
Uite apă, ce m-oprește
Să fiu și eu botezat?"

Iar Filip - evanghelisul -
I-a răspuns cu bunătate:
"Dacă crezi cu-adevărat
Din toată inima, se poate."

Famenul răspunde: "Cred
Din tot sufletul meu
Că Isus Hristos e Domnul
Și-I Fiul lui Dumnezeu!"

Au oprit îndată carul
Și în apă au intrat,
Și-n Numele lui Hristos
Pe famen l-a botezat.

Ieșind famenul din apă
Pe Filip nu l-a mai zărit,
Fiindcă el, Filip, a fost
De Duhul Domnului răpit.

Când famenul, cu bucurie,
Părăsea în car Iudeea,
Filip vestea Evanghelia
În Azot și-n Cezareea.

Intâmplarea din Scriptură
Iată, naște o întrebare:
- Câți vestim astăzi Cuvântul
In lumea-nconjurătoare?

Câți vestim acum ca Filip
Evanghelia printre oameni,
Să-i cunoască tâlcuirea
Și neștiutorii fameni.

Fraților, vestiți Cuvântul!
Nu vă temeți când e greu!
Că noi suntem împreună
Lucrători cu Dumnezeu.
Amin!