Când mergea Isus...

Când mergea Isus...

Când mergea Isus odată
Prin cetăţile Iudeii,
A văzut, în marea gloată
Că erau şi Fariseii.

Fiind flancat de cărturari
Ei voiau a-L urmări,
Pentru-a găsi dovezi tari,
Să poată, a-L ponegri.

Astfel pusu-I-a, întrebare
Dacă trebuie-a plăti,
Bir, Cezarului cel mare
Ce stăpân le poate fi.

Si atunci Domnul le-a zis
O monedă să-I arate,
- Chipu-n slove, ce e scris
Ale cui sunt arătate?

- A Cezarului, au răspuns
La-ntrebarea adresată,
Şi-astfel, le-a fost de ajuns
Gura fiindu-le astupată.

- Şi, daţi atunci Cezarului
Tot ceeace-i aparţine,
Şi-orice drept care e-al lui
Daţi-l, că i se cuvine!

Iar lui Dumnezeu să-I daţi
Supunere şi-ascultare,
Ca Împărat, între Împăraţi
Şi respect şi venerare!

Dar, pentru ce mă ispitiţi?
Isus umil i-a-ntrebat,
Însă atunci, ca-ncremeniţi
Pe tăcute au plecat.

Flavius Laurian Duverna
27 martie 2008