Când am păcătuit cu gândul

Când am păcătuit cu gândul

Când am păcătuit cu gândul, pe loc m-am și rușinat
Și căile vieții mele le-am sucit și le-am răsturnat
Și am văzut că în noi, neorânduiala își face roade
Iar mizeria adunată, cu ființa ta, în întuneric cade.

Mizeria păcatului, face vrăjmășia să se nască
Și sufletul tău se schimbă și-i învățat ca să urască
Ochiul tău este rău și în întuneric îți este tot trupul
Și faci necazuri unora, când mergi la pas cu grupul.

Omul care-i în întuneric, se bucură când râul face
El fuge de lumină și viclean, mereu el se preface
Pândește în adunări, ca un hoț, pe cei neprihăniți
Ca la cea mai mică greșeală, ei să fie batjocoriți.

Însă Dumnezeu din ceruri El veghează peste toți
Și nu-i lasă pe credincioși, să fie jigniți de hoți,
Care încearcă să le calce bunul nume în picioare,
Să le fure demnitatea și a lor sfântă valoare.

Doamne păzește-ne cu gândul să nu mai păcătuim
Să nu ajungem în întuneric și să nu te mai slujim
Ajută-ne să lepădăm meșteșugirile din noi rușinoase
Să fim vrednici slujitori, luminând, ca vasele prețioase.

Domnul Isus sus pe cruce și pentru noi a îndurat,
Ca prin harul Său cel veșnic, să avem sufletul curat.
A luat asupra Sa toate fărădelegile noastre și păcatul
Să trăim o viață sfântă pentru Dumnezeul Preaînaltul.
06.05. 2025