Căderea

Căderea

Șoapte lungi, otrăvitoare,
Au lovit în tâmpla voastră,
Iar de-atunci, surâsul morții
Ne-a lovit și tâmpla noastră.

S-a născut în sânul vostru
Frica ce n-a dat-o Sfântul,
Lumea-ntreagă vă vorbește
Și vă judecă pământul.

Noaptea nu știa ce-i plânsul
Și nici Soarele de Lună,
Era mut și solul morții
O solie să vă spună.

Zâmbetul trezit de-vreme
V-a fost sfântă mângâiere,
Pasul vostru e simbria
Ce-o plătim azi cu durere.

Fructul auriu din creangă
V-a deschis și ochii voștri,
Și de-atunci urgia lumii
S-a îngropat în ochii noștri.

S-a întristat la ce-a făcut,
Făcătorul de minuni,
N-a mai vrut să mai audă
Tânguieli sau rugăciuni.

S-a grăbit și Necuratul
Să vă mintă mai degrabă,
Iar de secole bea lumea
Cana plină cu otravă.

O, căderea voastră lașă...
Mi-a furat și tinerețea;
Ca blestem în cârcă-și poartă
Omul palid bătrânețea.

Guri de iad așteaptă lacom
Să ne-înghită pe pământ,
Ați săpat și prima groapă
Prima groapă,de mormânt.

Primul țipăt de durere
S-a ivit pe buza voastră,
Moartea v-a răpit copiii
Și pe cei din casa noastră.

Azi, căderea voastră-arată
Înspre voi purtați de vină,
Ne-ați lăsat ca moștenire
Întuneric, nu lumină.

Dar, slăvit să fie Domnul !
Ce-a ales dureri să soarbă,
Să avem noi ridicarea
Din căderea voastră oarbă.

Viorel Balcan 19 septembrie 2014