Boaz

Boaz
Cartea Rut

În Betleemul de-altădat’
Trăia un om foarte bogat;
Avea slujbaşi şi slujitoare,
Moşii întinse, roditoare

Dar el avea şi-un trai frumos,
Era om bun şi credincios,
Era milos, făcea mult bine
Şi ajuta pe orişicine.

Boaz, căci aşa se numea
Acest bărbat, evreu sadea,
Obişnuia să-şi viziteze
Moşiile, să controleze

De-i totul bine-organizat,
Căci era timp de secerat.
Şi într-o zi, la holda mare
Se-opri.Zeci de secerătoare

Lucrau, lăsând în urma lor
Grămezi de aur lucitor:
Snopii de grâu cu spice pline
Vestind că vin zile senine.

Boaz zâmbise mulţumit
Şi înălţase fericit
În gândul lui, plin de credinţă
O rugă de recunoştinţă

Spre Dumnezeu ce-l ocrotea,
Mereu îl binecuvânta.
Îşi aruncă înc-o privire
Spre holdă, unde cu uimire

Zări la margine de lan
O tânără. Cu mult elan
Aduna spicele căzute
Din snopi, ori pe cele pierdute

-N urma secerătorilor.
Dar ea muncea cu-atâta spor
Şi cu atâta hărnicie,
Cât poate-avea doar cel ce ştie

Ce-nseamnă să fi flămânzit,
Să fii sărac, să fii lipsit,
Să mergi adesea la culcare
Far’o fărâmă de mâncare.

Ea preţuia pumnul de grâu
Ce-l strângea-n şortul prins la brâu.
Aduna spic cu spic în mână
Gândind c-aproape-o săptămână

Vor avea seara ce mânca
Ea şi Naomi, soacră-sa.
Şi inima i se-ncălzise
Gândind la soacra ei şi-şi zise:

“Mi-e greu, dar nu voi regreta
Că am venit aici cu ea!
Ne simţim bine împreună,
Că soacra-mea-i aşa de bună!”

Gândind aşa, ea aduna
Spice din toată aria.
Părea stingheră si smerită
Iar după straie, moabită.

Boaz, privind-o cum lucra,
Întrebări puse despre ea
Celui ce-avea sub priveghere
Lanul. C-o undă de durere

Şi de compătimire-n glas,
Răspunse: “Fata-i în necaz,
E văduvă şi e venită
Tocmai din ţara moabită.

A lăsat neam şi ţara sa
Şi a venit cu soacră-sa
Care-i Naomi, cea plăcută,
Care s-a-ntors mai amărâtă

Decât plecase.I-au murit
Cei doi fii şi s-a prăpădit
Şi soţul, căci cu toţi plecară
Sperând că-i bine-n altă ţară.

Dar a rămas fără toţi trei
Şi s-a întors cu nora ei
Care n-a vrut s-o părăsească.
Şi-aici, în ţara evreiască,

Trăiesc din greu, căci au vândut
Pământul care l-au avut.
De-aceea Rut, c-aşa o cheamă,
Adună spice. E sărmană,

Da-i harnică, nu s-a oprit
O clipă, de când a venit
Ca să se odihnească-n casă!
E cu bun-simţ şi respectuoasă”.

“E greu când ai multe nevoi!”
Zise Boaz. “De-aceea, voi,
N-o alungaţi de pe moşie
Şi să lăsaţi mereu să fie

Ici-colo, spice pentru ea,
Ca să aibă ce aduna.
Iar către Rut a zis:”Ascultă,
Aici să vii vreme mai multă

Şi s-aduni spice câte vrei
După secerătorii mei!
Le-am poruncit să te primească
La masă, când or să prânzească.

Să stai cu ei, căci am aflat
Cu soacra ta cum te-ai purtat;
Iesit-ai din Moab afară
Şi ţi-ai lăsat şi neam şi ţară.

Domnul să-ţi dea răsplata Sa,
Căci doar El poate ajuta!
Pe cel ce se adăposteşte
La umbra Sa, El îl primeşte”.

Rut, moabita, a-nţeles
Şi la cules de spice-a mers
Cât timp ţinuse secerarea.
Trecuse-aproape toată vara

Când soacra ei i-a spus aşa:
“La noapte se va vântura
Orzul. Boaz, mai de departe
Ni-e rudă, e un om ce poate

De vrea, a ne răscumpăra.
La noapte, când se va culca,
(Pentru c-aşa se-obişnuieşte:
Stăpânul nu îşi părăseşte

Recolta, când s-o vântura)
Tu urmăreşti unde va sta
Şi-apoi tiptil, pe la picioare
Te strecori sub învelitoare.

Făcând aşa, el va afla
Că vrei răscumpărarea sa.
Dacă doreşte, o va face
Şi-apoi, tu vei trăi în pace,

Căci cel ce va răscumpăra
Terenul, tot el va lua
Pe văduvă-n căsătorie
Pentru ca şters să nu îi fie

Numele, celui ce-a murit
Din moştenirea ce-a primit,
Ci i se face pomenire
Şi-n seminţie moştenire.”

Rut a făcut cum i s-a spus.
A doua zi, Boaz s-a dus
Şi a făcut răscumparare
Pentru terenu-acela care

Moşia Naomei a fost.
Şi a plătit întregul cost
Pe Rut s-o aibă de soţie
Şi Domnu-a vrut ca ea să fie

Precum Naomi i-a urat
Iar bunul Dumnezeu i-a dat:
Soţie bună, mult iubită,
Dar şi o mamă fericită

Căci Dumnezeu le-a dăruit
Un fiu, pe care l-au numit
Obed şi el primi o mare,
Nespusă binecuvântare

Şi nu puţini sunt cei ce ştiu:
Obed avu şi el un fiu
Care lui David i-a fost tată!
Dar moştenire mai bogată

Primesc toţi cei răscumpăraţi,
Prin jertfa lui Iisus iertaţi.
Nu doar un nume şi-o moşie,
Ci fericire pe vecie!

Cel care ne-a răscumpărat
Nu-i ca Boaz, un om bogat,
Ci e-mpăratul omenirii,
E dătătorul mântuirii!

Lucraţi cu toţi în lanul Lui,
E vremea secerişului!
Putem fi lui Hristos mireasă,
El vine şi ne ia acasă!