Binecuvântare

Să vă binecuvinteze
Domnul din Sion, de sus,
Cu dorinţele-mplinite
Şi cu daruri de nespus...

Căci v-aţi aplecat cu milă
Pân' la cel mai necăjit,
Și l-ați ridicat din groapă,
L-aţi salvat și l-ați iubit.

Să vă binecuvinteze
Dumnezeu cu har divin,
Cu-ndurări și fericire
Și cu pacea Sa din plin...

Căci l-ați văzut pe străinul,
Fără haine, fără rost,
Şi l-ați invitat în casă,
Și i-ați dat un adăpost.

Să vă binecuvinteze
Dumnezeu mereu cu har,
Plină să vă fie masa,
Și recolta în hambar...

Căci v-aţi rupt pâinea în două,
Cu flămânzii părăsiți
Și nu v-ati întors privirea
De la cei mai oropsiți.

Să vă binecuvinteze
Cel Atoate-drept şi sfânt,
Să vă-mbrace în lumină
Şi-n al gloriei veșmânt...

Căci v-aţi dezbrăcat cămașa,
Rana s-o legaţi cu ea,
Când aţi văzut suferința
Celui care-n drum gemea.

Da, în binecuvântare
Să vă poarte Dumnezeu,
Într-un car de biruinţă
Ca pe cel mai scump trofeu!