Aș vrea să am un mir de nard

Aș vrea să am un mir de nard curat,
Un scump parfum în vas de alabast
Să ți-L aduc, Isus, entuziast,
Căci Tu de mine mult Te-ai îndurat.

Să stai la masa mea de zi cu zi,
Ce plină e de bunătăți prin har,
Să îmi deschizi Scriptura sfântă iar,
Pe-a Tale căi spre-a mă călăuzi.

Și chiar de alții-or judeca greșit
Risipa mea de timp și energii,
Să nu mă-npiedic de cei cusurgii,
Căci Tu cu daruri mult m-ai copleșit.

Iar când mirosul se va răspândi,
Aș vrea să știu că Tu Te-ai bucurat,
Că ai privit spre ceea ce-am lucrat
Și că răsplată eu voi dobândi.

Așa aș vrea... dar dacă nu am mir,
Ci doar puțin ulei într-un urcior,
În al meu chivot din interior,
Ce să-Ți aduc, să știi că Te admir?

Căci mă tot uit: ce daruri să-Ți ofer
Când ale Tale-s toate pe pământ,
Și sunt create prin al Tău cuvânt,
Ce-ai vrea ca să primești la Tine-n cer?

Îmi amintesc de-o văduvă ce-a dat
Puțina ei făină cu ulei,
Ce o ținea pentru copilul ei,
La un proroc pribeag, înfometat.

Făcu o turtă pentru el, la foc.
Dar ce minune se-ntâmplă apoi,
Căci vasul se umpluse înapoi
Și mult timp nu a mai scăzut deloc.

Apoi în Noul Testament, Isus,
Văzu o văduvă ce-a dăruit
Tot ceea ce avea pentru trăit,
Cei doi bănuți la templu i-a depus.

Și-mi amintesc cum iar a spus Isus,
Că milă vrea, nu jertfe de prisos,
Aceasta ar avea plăcut miros
Care ajunge până-n ceruri sus.

Cu alt prilej, a fost un băiețel
Dispus să dea doi pești și vreo cinci pâini
Pe care Domnul le-a luat în mâini,
Mulțimi hrănind din simplul pachețel.

Când dai lui Dumnezeu puținul tău
Și-L lași ca să lucreze voia Sa,
Cu siguranță te vei minuna
Când vei vedea ce face harul Său.

Cu tot ce sunt, cu tot ce am primit,
Mă-nchin la tronul Tău ceresc de har
Căci știu, nimic nu este în zadar,
Ci pentru toate fi-voi răsplătit!