As vrea!...

AS VREA!...



Aş vrea... să faci din mine o fântână,
Cu apă minerală, din izvor divin.
Să potolesc setea, să fiu sare în stână,
Să curgă izvor de viaţă, cristalin.

Să faci un nor de ploaie, Doamne,
Din inima mea, rănită şi zdrobită.
În puținii ani ai vieţii mele toamne,
Să-mi fie neprihănirea oțelită.

Să curgă ploaie binecuvântată,
Să ude suflete pustii şi uscate,
Ca să Te găsească cerescule Tată.
Să nu poată sta de Tine departe.

Ca stropul de rouă în zorii dimineţii,
Aş vrea să aduc strălucirea luminii.
În inimile ce-şi desfac pânza ceţii,
Să râdă în soare ca florile grădinii.

Aş vrea... să faci din mine lumină,
Să luminez risipind norii întunecoși.
Să fiu o torță vie, în a Ta mână,
Să sfarmi munţii de păcate, stâncoși.

Lumina să se propage difuză,
În adâncurile cele mai de jos.
Suflete-apă vie, treacă prin ecluză,
În înălţimi celeste cu harul duios.

Amin!