Apus de Soare

Apus de Soare

Un apus de soare dulce, sclipitor în mod feeric
Se apropie de-amurg, în conturu-i de-ntuneric,
Raze mult strălucitoare, pline de farmecul zilei
Prelungeşte viaţa lumii, de la Dumnezeul milei
Descoperitor de taine, ... din misteru-i ezoteric.

Dintre multele minuni, în puterea Lui cea mare,
Soarele este-o enigmă, prin văpaia-i arzătoare
Ce întruna îşi trimite, pe pământ el răspândind
Viaţa cu a sa prezenţă-n razele-i vii strălucind,
Aducând cu-a lor lumină, peste tot reînviorare.

De când el a fost creat şi pus pe bolta albastră
Are-un rol orânduit, care pentru lumea noastră,
Este-o sursă de căldură, şi el viaţa o şi-ntreţine
Zi de zi, ce se dezvoltă, conform legilor divine
Susţinut fiind de-o Forţă, creatoare şi măiastră.

Nici nu s-ar putea altfel, viaţa, fără soare să fie!
Căci sub razele-i de aur, toate pe pământ învie,
Făcându-şi a sa lucrare-n centru fiind fiinţa om
Cu el e-n conexiune, pân-la obârşia-i de atom,
Dezvoltând al său mister cu nespusă măiestrie.

Dela lumea cea dintâi, lumea plantelor terestre
Pân-la lumea animală, ce pamăntul împânzeşte,
Şi mereu enumerând pân-la lumea cea din ape
Soarele întreţine viaţa; viaţa toată, în el încape!
Şi-n prea vasta-i existenţă, încontinuu ea creşte.

Cum ar apărea pământul, dacă soare n-ar fi fost?
Fără viaţă, tot pustiu, un ocean făr’ niciun rost,
Însă Cel ce-I Dumnezeu, pentru om l-a pregătit
Ca să fie-n veci ferice, când de El va fi-ntocmit
El fiind sursa-n primul plan, izvor vieţii, adăpost.

Şi-astfel în ziua a şasea, când omul a fost creat
Pământul verde de plante pe om l-a întâmpinat,
Şi păsări şi animale, şi-n ape... -alte vieţuitoare,
Destinul îşi împlineau, sub razele-astrului soare
Ce pământu' îmbrăţişau, cu-a sa viaţă neîncetat.

Flavius Laurian Duverna
23 octombrie 2007