Am mai privit în urmă

AM MAI PRIVIT ÎN URMĂ

Am mai privit, odată, în urmă și-am văzut
Cum pașii vieții mele primit-au îndrumare
Cum Raza cea divină mi-a fost și ghid și scut
Și cum din stări precare mi-a dat eliberare.

Am constatat cum paza cerescului Părinte
M-a însoțit pe cale, nu m-a lăsat să pier
Iar flacăra intensă din zona cea fierbinte
A fost, îndată, stinsă de ploile din Cer...

Și-am străbătut cărarea cu multe labirinturi
Chiar când capcane fost-au plantate de vrăjmași
Iar când venit-au, reci, netrebnicele vânturi
Le-a-nvins Acel ce poate să-nvingă uriași.

A fost și întristare, au fost și satisfacții
Dar nu s-a stins nădejdea formată prin Cuvânt
Și când au fost ispite și când au fost atracții
M-am prins și mai puternic de sfântul Legământ.

Au dat năvală valuri puternice, perfide
Și uneori credeam că-nspre neant sunt dus
Un duh străin zicea: ”Acum te voi ucide!”
Dar a fugit îndată când am rostit ”ISUS!”

Am mai privit, odată, în urmă și-am văzut
Cum binecuvântarea m-a însoțit oriunde
O, nu e fantezie și nu mi s-a părut
De-aceea toată viața în Fiul m-oi ascunde.

George Cornici/15 Octombrie, 2014