Albul ghiocelului

Chiar de răsare din zăpadă,
Şi-ţi pare că e îngheţat ,
E-atât de alb, c-aşa l-a întocmit Stăpânul,
Din albu-I minunat !


E-aşa gingaş, micuţ, dar e puternic,
Zăpada, geru’a -ndurat,
S-aducă-al primăverii alb-mesajul,
Cu care iarna a-nfruntat.


Ce pot să-nvăţ eu de la tine?
Când vânt - geros în faţă-mi bate,
şi inima mă-ntreabă-n şoaptă,
putem ieşi, gerul, străbate?


Să fiu doar alb şi să mă lupt,
Zăpezile să le străpung,
’N-al rugăciunii,
Sfânt , foc-rug.


Aşa voi reuşi, ajunge-voi departe,
Să fiu mesajul primăverii,
în orice iarnă, suferinţă rea.
Pentru cel căzut, s-aduc mesajul adierii.


Să îi vestesc de primăvara,
Ce a deschis-o Domnu-n calea sa.