Vedem

Vedem

Vedem, cum ziua se apropie, cum pașii se aud tot mai mult,
Evenimente arată: aproape e, Acel așteptat de demult,

Venirea-I mareață în slavă, pe nori de iubire și glorii,
La Glas de trompetă înălța-va, în Etern, fiice-n El și feciorii.

Acum doar se cere - veghere, când urlă cel rău ca să înghită,
În ultimul ceas: vremuri-grele, învingem, căci tot e clipită,

Și iată, se arată Lumina, Acel prevestit de demult,
Ce lumii întregi, purtând vina, a mers spre Calvar prin tumult,

Căci El, e Iubirea-n esență, ce-și scaldă creația-n Soare,
În Viață și Omnipotență, și-n ultimul ceas-îndurare!

Acum, să venim toți la Isus, Salvarea și Calea sunt El,
Ca-n zări, ce se aștern spre apus, mulțimi, mântuiți Prin Sfânt Miel,

Să-I auzim cea chemare, ce-I unică-n neexprimat,
Slăvit fie-n noi, Domnul Mare, și Fiul Divin - lăudat!

Când ultimul ceas al istoriei, își asează pendula-n sfârșit,
Când Cel mai Divin, plin de glorie, îmbracă Eternul uimit,

În slava-I neatinsă de nimeni, secerători, să lucrăm,
Nimic, niciodat’ nu-I asemeni, ca El, Vestea-I să anunțăm!

Cununi pregătite, așteaptă, ce clipă mareață se așterne,
Ce Minunat ești, Sfânt Tată, vazduhul în față-ți proșterne,

Închinări în plin frumos și tandrețe, în plecăciune Celui mai Sfânt,
În reverență-i salut și binețe, cete, lasă pământ,

Și-n fața Eternului Soare, chemarea-I divină auzind,
Întră în veșnic splendoare, imn triumfal proșternând!

E seară, rămâne un ceas, un ceas doar de lucru în vie,
O ultimă clipă-n rămas, și Cel ce a spus: «Vin! », va sa vie!