Va fi o zi de groază (Apocalipsa 21)

Va fi o zi de groază, de jale şi suspin,
Când ceasul suferinţei nu-şi va găsi alin,
Pentru acei ce astăzi slujesc acelui rău,
Cu inima-mpietrită, fugind de Dumnezeu.

Oceanele şi marea cu toată faima lor,
Vor fi toate-nghiţite de-un foc mistuitor,
Cuvântul prorociei atunci se va-mplini,
Căci Cerul şi Pământul de-acum nu vor mai fi.

Va coborî din slavă un „Nou Ierusalim”
Cel rezidit în Ceruri ca-n el să locuim,
Cu Dumnezeul Slavei în Cortul Lui cel sfânt,
Unde uita-vom jalea de pe acest Pământ.

Cum va fi ziua-aceea când după lupta grea
Pe Mirele în Slavă Îl vom întâmpina?
Măreaţă sărbătoare când noi, Mireasa Lui,
Vom fi cu El alături în Slava Cerului.

Cu Mâna Lui va şterge obrajii-nlăcrimaţi,
Va ridica povara celor îndureraţi,
Din apa vieţii dulce Isus atunci va da,
Fără de nici o plată celor setoși să bea.

Cel ce în lupta vieţii va fi biruitor,
În Gloria cerească va fi moştenitor
A lucrurilor sfinte pe care Dumnezeu
Le-a pregătit răsplată pentru poporul Său.

Dar este-un loc de groază unde acei fricoşi,
Scârboşii, ucigaşii şi cei necredincioşi,
Închinători la idoli, curvari şi vrăjitori,
Cei lacomi, mincinoşii şi batjocoritori,

Vor arde-o veşnicie în iazul pregătit,
În groaznica văpaie din focul nesfârşit...
Fiindcă a fost o vreme, un timp de Har bogat,
Când le-a fost dat tot Cerul, dar ei l-au refuzat...