Spre noul Canaan

Cu mijlocul încins și gata de plecare
Poporul Israel stătea în așteptare
Ca la porunca dată de însuși Împăratul
Să plece-n Canaan lăsând în urmă Egiptul.

Viața le era amară iar legile stricate
Atâta asuprire și atâta nedreptate
Au suportat cu toții în chinuri și durere,
Nimeni nu le-aducea puțină mângâiere.

Căci Faraon era un aprig împărat,
Era necruțător și greu de-nduplecat,
Nu avea pic de milă nici urmă de candoare
Îi asuprea mereu prin munci istovitoare.

Dar zorii s-au ivit și-o altă dimineață
O nouă zi se naște, un început de viață
Poporul pregătit și gata de plecare
Așteaptă glasul sfânt, a Domnului chemare.

Și au lăsat Gosenul plecând în mare zor
Domnul era cu ei ziua în stâlp de nor
Iar noaptea lumina în stâlp măreț de foc
Alăturea de El nu rătăceau deloc.

Lumina Sa cea sfântă și slava-I minunată
Îi conducea pe toți spre țara așteptată
El le era coliba, umbrar contra căldurii
Și adăpostul lor în mijlocul furtunii...

Și azi e adăpost pentru acei ce cred,
Pentru aceia care în Domnul se încred,
Pentru aceia care Cuvântul Îl ascultă
Se nevoiesc să intre din greu pe poarta strâmtă.

La fel ca evreii, poporul Lui Isus
Biserica Sa sfântă privește drept în sus,
Cu ochii ațintiți spre cerul minunat
De unde și așteaptă pe al său Împărat.

Așteaptă să coboare, să vină în mare grabă
Mireasa să o ducă pe norul Său de slavă
S-o poarte în lumină, în a Lui casă sfântă
În in să o îmbrace pentru frumoasa nuntă.

Încă puțin mai este din noaptea care trece
Și zorii dimineții o nouă zi aduce,
O dimineață-n care vom trece-n veșnicie
În Canaanul sfânt cu Domnul pe vecie!

Amin!
1.08. 2023