Priviți cu bucurie...

Priviți cu bucurie...

Priviți cu bucurie la răsărit de Zori,
Curând noaptea se duce, eternele splendori
Larg ușa își deschid, primind în sărbătoare,
Pe cei răscumpărați, la nunta cea mai mare!

Ce Har să fii iubit de Mirele dreptății,
Ce Har să ți se spună: pe porțile cetății,
A Soare ce n-apune, întră fiu ubit,
Iată și cununa, prin Cel ce s-a jertfit!

Ai mare preț, valoare, te port pe mâni de vis,
Pân’ clipa cea prezisă, pe aripi de Paradis,
Va ridica în porunca-Mi, pe toți, pe toți ai Mei,
Acum, vă bucurați: nu-i mult și toți acei,

Ce M-au ales pe cale, iubind ce-i sfânt cu dor,
Vedea-vor armonia în mii și mii culori,
Iat-o, se deschide: «Întrați fii ai iubirii,
De mosteniți pe veci Eternul fericirii! »

Ce clipă minunată, fiori de nedescris,
O Prinț Divin, Sfânt Tată, de nume pe veci scris,
În cartea ce nu piere: continuu mulțumire,
Închinare, glorii, glorii, Soare-Sfânt-Zidire!

Un veșnic aleluia, străbate Universul,
Mireasa îl privește pe Cel ce fosta mersul,
Ce fosta respirație, și cânt și Har și avânt,
Ce fosta abnegație, El, biruind mormânt,

Înfățișează astăzi, rodul cel cules,
De veacuri strâns la tronu-I, ca cel mai ales,
Tot în jur miresme, de Cer și de Iubire,
Ce tainic, ce frumos e-n Țara-Fericire!