Mireasa Domnului aleasă

Ce Mire scump şi plin de slavă e Domnul nostru minunat,
Şi ce iubire fără seamăn, El peste noi a revărsat!
Ne poartă azi din slavă-n slavă spre-al veşniciilor popas,
Ne pregăteşte să fim gata pentru al Întâlnirii ceas.

Din străinătăţi şi din robie, şi din ursita cea mai cruntă
El îşi răscumpără Mireasa, o-mpodobeşte pentru nuntă;
O curăţeşte în botezul cu apă prin al Său Cuvânt,
Şi o sfințește în mireasma răbdării Duhului cel Sfânt.

Ca lacrima din stropi de rouă, sclipind în razele iubirii,
Mireasa ochii-și aţintește spre bucuria izbăvirii;
Şi-n feciorelnica-i privire, se văd atâtea aşteptări,
Atâtea doruri de iubire, de mângăieri şi dezmierdări...

Mireasa Domnului aleasă, slăvită, scumpă, şi sfioasă,
Şi-a pus marama dantelată, ca zorile chiar mai frumoasă.
Iar temniţele suferinţei, și veacurile de necaz,
În loc de zbârcituri să-i lase, i-au pus bujorii în obraz.

Biserica strălucitoare s-a îmbrăcat în in subțire,
E gata deja de plecare, așteaptă semnul de-ntâlnire;
Așteaptă clipa mult dorită să-și vadă Mirele iubit,
Iar Mirele, de bucurie stă-n prag de slăvi înmărmurit!