Mai e un ceas

Mai e un ceas până vom sta la masă,
Un ceas de luptă, o clipă de chin,
Se va striga: “Veniți copii acasă”!
Nu mai e mult, atât e de puțin!

Și vom zbura în stol de păsărele,
Urcând spre Tata ce așteaptă-n prag,
Pășind pe străzi din pulbere de stele
Vedea-vom chipul Lui atât de drag.

Ah, ce trăiri! Potop de armonie,
Mireasma ‘mbrățișării părintești,
Fiori măreți de sfântă bucurie
În ton sublim de melodii cerești.

E zvon de nuntă, ceru-n sărbătoare,
Sunt îngerii uimiți de-atâta cânt;
Mireasa-n haina ei strălucitoare
Spre Mirele iubit înaintând.

Oștirile cerești se-opresc deodată,
Tot universul parcă fremătând,
De vuietul făcut de marea gloată
Ce se închină-n fața Celui Sfânt:

“A Domnului Hristos e mântuirea,
Slava, puterea, cinstea numai Lui!
Numai în El au toate împlinirea,
Și-mpărăția este-a Domnului!”

Dany Căpătan