Ierusalime, sunt pribeag

“Căci, acolo, biruitorii noștri ne cereau cântări și asupritorii noștri ne cereau bucurie zicând: „Cântaţi-ne câteva din cântările Sionului!” Cum să cântăm noi cântările Domnului pe un pământ străin? Dacă te voi uita, Ierusalime, să-și uite dreapta mea destoinicia ei!”
— ‭‭Psalmul‬ ‭137:3-5‬‬


Ierusalime, sunt pribeag
Și călător aici prin lume
Nu pot cânta, de dorul Tău,
Păcatul, a ajuns la culme.

Nu pot cânta, pe-un mal străin,
Despre Cetatea mult iubită
Când Ea e sus, iar eu sunt jos
Și inima îmi e scârbită.

M-am săturat de tot ce-aicia
Mi se oferă, pentru-o clipă,
Totu-i prăpăd, tot e-n zadar
Și totul este doar risipă

Al meu dor sfânt e-nflăcărat
De Patria ce mă așteaptă
Nimic nu-l poate-năbuși
Când Îi aud sublima șoaptă:

“Mai e puțin, tu ține tare
Al biruinței, sfânt drapel,
Nu mai e mult, și tu spre ceruri
Zbura-vei ca un porumbel”

Mi-e dor de Țara minunată,
Mi-e dor să-i cânt doar Lui cântări,
Mi-e dor să Îl privesc în față
Să-i spun de-a mele apăsări

“Cântați-ne și nouă astăzi
Ale Sionului cântări”
Oh, cum să cântăm? … nu o vom face,
Căci așteptăm acele zări

Acea splendidă strămutare
Spre locul de Isus promis,
Când vom cânta cu toți Cântarea
Pe marea cea din Paradis

Pe marea cea de sticlă vie
Cu sfinții ce au biruit,
Ce n-au căzut de la credință,
Ci au vegheat, au stăruit.

Cu toți aceia ce de lume
Nu s-au lipit, ce-au așteptat
Făgăduința Țării Bune,
Cu greu au mers și au luptat.

Cu-acei martiri, ce prețul vieții
Și l-au plătit pentru Isus
Pentru-a cânta o veșnicie
Doar Lui, în Țara cea de sus

Veghează astăzi, scump creștine,
Nu te lăsa învins de rău,
Nici de aceia care taie
Cu-al înjosirii fierăstrău

Aceia sunt asupritorii
Ce vor să te doboare jos
Tu să stai treaz, tu fii puternic
Tu luptă-te, fii curajos

Să nu îți vinzi în nicio clipă,
Tu, dreptul de răscumpărat
Căci a murit în chinuri grele,
Odată, marele-Împărat.

A suferit să ne salveze
Pe noi de focul din abis
Ca să ne ia la El în Ceruri,
În strălucitul Paradis

Si-i vom cânta o veșnicie
Doar Lui, preasfintele cântări
Vom locui-n sfânta-i prezență,
Uitând de grelele-ncercări

Și vom uita de boli, războaie,
De grelele robii, ce-aici
Le-am îndurat, dorind mai tare
De pe pământ să ne ridici

Avem nădejdea-aceasta mare
Căci în curând vei reveni
Ajunge-vom atunci acasă
Și îngeri noi vom deveni.

Ierusalime… sunt pribeag
O vreme-aici prin lume,
Dar în curând, în al Tău prag,
Cântarea ți-o voi spune.

Și îmbrăcați în haine albe
Îi vom cânta, -L vom preamări
Pe Dumnezeul nostru Tată,
Mereu pe El îl vom iubi.

Nerăbdători te așteptăm, Isuse,
Căci a rămas numai puțin
Slăvit să fie Tatăl nostru
Din veșnicie-n veșnicie-amin!