Iată zorii dimineții

Nu e mult şi vine ceasul când cel rău va fi învins,
Şi lumina va pătrunde peste-al negurei cuprins.
Vine Domnul să ne-aducă Ziua Lui fărʼ asfinţit,
Să distrugă zidul morţii şi-ntunericul cumplit.

Iată zorii dimineții cu slăvite scânteieri,
Rup acum străvechi cătuşe, frâng a nopților puteri.
Nu te da 'napoi, o frate! Stai în luptă curajos,
Neclintit pe cazemate, în slujirea lui Hristos!

Zecile de mii de îngeri, iată-i că se pregătesc,
Şi sunt gata să pornească în şuvoi sărbătoresc;
Îmbrăcați în haine albe, sfinţii Domnului Isus
Îşi aprind de-acum făclia în palatele de Sus.

Şi tu, frate de credinţă, vrei să dai 'napoi acum?
Vrei arginţii lepădării? Vrei aplauze de scrum?
Nu privi la blidul lumii, cât ar fi de-avantajos;
Uită-te la Cer, la Domnul, la venirea lui Hristos!

Din tăriile măririi parcă se aude-un zvon:
Roibii, înhămaţi la slavă, se dezleagă din pripon;
Carele de foc şi fulger se revarsă din cerdac,
Oştile nemuritoare, toate-s gata de atac.

N-auzi foşnetul deasupra, peste zarea de cleştar?
Da, Se-ntoarce-al nostru Rege! Şi tu eşti ales stegar.
Nu ştim ziua, nu ştim ceasul, dar un lucru ştim precis:
Domnul Îşi ține cuvântul, împlineşte ce-a promis!

Orizontul arde-n flăcări! Zorii dimineţii vin!
În curând va fi lumină, şi de-a pururi Cer senin.
Frate, îţi ridică fruntea, ca un sfeşnic luminos!
Luptă-te lupta cea bună pentru slava lui Hristos!