Eu cred în Înviere

Eu cred în Înviere, aşa cum a fost scris
De Duhul în Scriptură; eu cred în Paradis.
Cred în Ierusalimul cu salbe de lumină,
Cu străzile de aur, cu pacea lui deplină.

Eu cred Cuvântul vieţii, de har aducător,
Că nu dispar ca ceața în clipa-n care mor.
Că nu sunt fir de iarbă, nici cârtiță de glie,
Ci am un Domn în slavă şi-un loc în veşnicie.

Eu cred ce-a spus Slăvitul cu graiul de Prooroc
Că merge înainte să-mi pregătească loc
Nu în ţărâna rece, şi nu în cimitire,
Ci undeva în slavă, cu El, în strălucire.

Haz voi puteţi să faceţi, să râdeţi cât vreţi voi...
Eu cred în Înviere, şi-n veacul de apoi!
Şi de Mântuitorul nimic nu mă desparte,
Nici bogăţia lumii, nici foamete, nici moarte.

Da, Răscumpărătorul — Iubirea, Pacea mea —
Ştiu bine că trăieşte, şi ştiu că-L voi vedea!
Cu ochii mei, chiar dacă această carne piere,
Îl voi vedea pe Domnul! Eu cred în Înviere!

Căci oasele acestea, uscate cum vor fi,
Vor învia cu slavă, când Domnul va grăi,
Aşa cum altă dată, tot El, Stăpânul lumii
I-a zis fetiţei moarte: „Stai sus! Talita-Cumi!”

Va fi o Înviere, când goarna va suna,
Şi la Cuvântul vieţii cu toţi ne-om ridica,
În cete, mii de cete, oştiri strălucitoare,
Cu Regele Măririi, la marea sărbătoare!

O, ceas de bucurie! O, ceas de biruinţi!
Când voi pleca la Domnul, în norul celor sfinţi.
Trimite, Doamne, îngeri din garda cea divină,
Ca să mă ducă-n Ţara de haruri şi lumină!

Şi Te-aşteptăm, Isuse, cu Chipul Tău slăvit,
Să spui că masa-i gata, ospăţu-i pregătit;
Atunci vom fi o Turmă, şi Tu Păstorul mare...
Noi raze de lumină, iar Tu slăvitul Soare!