Zori de zi

Zori de zi

Zori de zi,
Ce licăr dulce!
Strălucind, tu vii din cer,
Fiind lumina ce răsare
Din ale nopţii aşeptări.

Slobozeşti un orizont
Ca un început duios;
Faci lumină pe poteci
Şi ne înştiinţezi pe toţi
Să privim cerul frumos.

Noi lăsăm în urmă visul
Şi călcând pe roua vieţii,
Dăm răspuns de bun-augur
Începutului de zi,
Mulţumindu-i dimineţii.

Pornim toţi, plini de-aşteptări
Prin tumultul zgomotos;
Iar din urmă, ne ajunge
Vântul, ce ridică roua,
Aducând o rază, jos.

Repede, frumosul soare
Îşi arată strălucirea;
Peste noi vine amiaza
Şi înverşunaţi mai tare
Nu ne mai uităm în zare.

Bucuroşi nevoie mare
De lumina ce străluce,
Ne înverşunăm într-una
Şi uităm să ştergem umbra
Iar candoarea lui dispare...

Parcă prea îngreunată,
Ziua, vrea uşor să plece...
Se piteşte lângă raza
Care pleacă spre apus,
Iar o geană se închide
Apăsată de-un vânt rece.

Nu-ţi lăsa viaţa să curgă
Ca o zi ce se grăbeşte!
Hotărăşte-te din timp
Căci ce-i pe pământ, va trece...
Doar eternul dăinuieşte!

Nu lăsa tumultul greu
Să-ţi răpească geana vieţii;
Căci de-alegi din zori de zi,
Poţi să ai un viitor,
Dând o şansă sfântă, vieţiii!