Toamna vieții

Se strânge timpul în a vieții cupă
Iar drumul ce-a rămas e tot mai mic. . .
Ni-e trupul frânt de grijuri și alergare
Dar sus în ceruri nu am strâns nimic!

Ne-am războit cu valuri, cu suspine
Și ne-am luptat cu morile de vânt
Căci sufletul în taină își căuta
Comori ce nu există pe pământ. . .

Am vrut iubire unică, măiastră
Să ne mângâie inima zdrobită
Și n-am privit spre ceruri să vedem
O dragoste eternă. . . infinită. . .

Și iată toamna a venit cu ploi. . .
Și-o altă toamnă ne-a albit la tâmple
Ni-s pumnii goi și sufletu-ntristat
Căci nu știm ce va fi. . . ce-o să se-ntâmple. . .

Ca mâine iarna ne va bate-n poartă
Și gândul ne-nspământă. . . ne-nfioară. . . .
O, de-am privi spre ceruri să vedem
Acolo. . . o eternă Primăvară!

Se strânge timpul în a vieții cupă
Și azi încă o zi vom aduna. . .
O Tată, Te îndură. . . ne arată
Care e drumul către Primăvara Ta!

Vulcan-24-10-2017
Mary