Şi Unşii mai greşesc

Oh, chiar şi Unşii mai greşesc
Căci sunt fiinţe omeneşti;
Dau înapoi, se poticnesc
Neputincioşi, se mai opresc;
- Tu singur Doamne hotărăşti
Eu firea-mi vreau să răstignesc.

Niciunul, nu este perfect
Şi nimeni nu-i făr' de păcat:
Cum pot eu să mă văd drept
Mărgăritar fără de preţ ?
Când lângă mine-alăturat,
Atâţia sunt!.....dar este cert

Că nu-i cunosc! Da! Nu-i cunosc
De unde vin şi cine sunt;
Ce fac, cum stau şi ce gândesc,
Ce gânduri au şi ce-şi doresc,
Sunt oameni buni de pe pământ?
Sau sunt din cei de os domnesc?

Sunt Unşii care se sfinţesc
Prin faptă, vorbă şi Cuvânt?
Dar, chiar şi Unşii mai greşesc,
Cuvântul Îl răstălmăcesc;
Iar eu, ţărână şi pământ
Ce să-mi aleg? Ce-mi însuşesc?

Am nevoie de-ndrumare!
De învăţătură bună!
Dar dacă şi cel mai tare
Unsul, cel ce-i o-ncântare,
Care a primit lumină
Este şi el în eroare?

Iar eu, cel slab, ce-mi însuşesc
Şi ce învăţături primesc?
Eu, care sunt doar pământesc
Şi nu ştiu cum să primesc
Măreţul Har Dumnezeiesc...
Dacă şi Unşii mai greşesc!

A.N
20-21.02.2014 Firenze