Şi când cocoşul a cântat

Dacă te-ntreabă de-L iubeşti
Nu sări, rapid, cu gura mare
"Doamne, nici nu Te gândeşti
De mine să nu Te îndoieşti
Iubirea mea seamăn nu are!

Oh! Eu Te iubesc atât de mult
Cum, nici nu se poate spune
Mă-ncred, urmez al Tău Cuvânt
Eşti Dumnezeul meu Cel Sfânt
Cu Tine vreau să fiu oriunde!"

Nu! Nu sări, mai bine-aşteaptă
Gândeşte-te bine la răspuns
Îl ştii pe Petru cu ce grabă
Spunea "Doamne, viaţa toată
Te voi urma-Ţi voi fi supus"!

Căci, de trei ori s-a lepădat
"Eu, nu cunosc pe acest om"
Şi când cocoşul a cântat
Şi-a amintit. "Oh, mare păcat
Făcutu-I-am la al meu Domn".

La fel şi Domnul, de trei ori
,,Tu, Mă iubeşti" l-a întrebat
El, amintindu-şi de-acele-orori
Bine gândind l-ale, sale erori
A răspuns, cu grijă, calculat.

"Doamne, Tu pe toate le ştii
Ştii cât de mult eu Te iubesc
Tu, mă cunoşti din prima zi
Chiar.....mai dinainte de a fi
Ştii când stau, râd sau greşesc.

Doamne, ştii faptele mele
Şi foarte bine mă cunoşti
Sunt păcătos şi plin de rele
Căci am făcut păcate grele
Şi Tu mă-ntrebi "Mă iubeşti?"

Da! Te iubesc, e-adevărat
Şi iubirea mea e mare
Dar mă consider vinovat
Pentru tot ce s-a-ntâmplat
Şi cât ai suferit de tare".

Poate ca Petru-am fost şi eu
Cu mult mai mult, am greşit
Poate-mi-era ruşine şi mereu
Mă ascundeam de Dumnezeu.
Doamne, ce mult am păcătuit
Faţă de Tine Domnul meu.

Ca Petru bine mă gândesc
Răspund la întrebarea Ta.
Doamne, ştii că te iubesc
Tu eşti tot ce eu-mi doresc
Îmi umple Doamne, inima.

A.N
15.04.2012 Firenze