Sfioși și reci...

Sfioși și reci...

Sfioși și reci se-adună frații
Li-i jenă parcă să se-așeze,
Să steie unii lângă alții...
Găsesc motiv să protesteze
Când faci în față invitații...

O rugăciune, o cântare,
Se spune că-I prezent Hristos,
Începe-apoi o predicare
Despre un trai mai sănătos,
În unitate și-acceptare...

Și-apoi vorbirea aceia aleasă
Atacă faptele din fire,
Apoi se înclină inimoasă
Să îndemne frații la iubire
Și consecuție cuvioasă...

Se cântă ultima cântare
Și-apoi o rugă de încheiere
După-un îndemn la cercetare,
Anunțuri și „la revedere”,
Se duce în treabă-și fiecare...

Iar cel ce a venit cu dorul
Să-L vadă acolo pe Hristos
S-a întâlnit cu Amăgitorul
Care cu fastu-i maiestuos
A păcălit din nou poporul...

De cauți vreun binevoitor
Să întrebi „ce faci măi frățioare?”
Nu-i chip...că-n ochii tuturor
Sticlește o sumbră frământare,
Nu crez...nici har mântuitor...
* * *
Noi ținem slujbe interesante
Și-avem slujbașii talentați...
Dar nu mai poți găsi un frate
Care simțind cu ceilalți
Pe Isus Hristos să Îl arate...

Avem mulți slujitori dotați
Cu un talent de predicare
Dar ne lipsesc cei dedicați
Iubirii sfinte, jertfitoare,
Smeriți în slujba celorlați...

Ne lăudăm că-avem de toate;
„Suntem curați, suntem bogați”
Înspre amvoane dăm din coate,
Dorind să fim aplaudați...
Cum vede Domnu-aceste fapte?

Și cum vă cei nemântuiți
Ce vin la slujbă-n Adunare
Lucrarea celor pocăiți
Când dau de-atâta nepăsare
În locul dragostei fierbinți...?!

21/02/2015*Ioan Hapca
(Zaragoza)