Să îţi stabileşti hotare

Numeri 34: 12: “... Aceasta va fi ţara voastră, cu hotarele ei de jur-împrejur”.


“Să îţi stabileşti hotare
Când în ţară vei fi dus
Şi înspre Marea cea Mare
Şi spre nord, sud şi apus.”

Aşa porunci odată
Dumnezeu cel sfânt de sus
Când spre ţara minunată
Poporul Său şi-a condus.

La fel şi tu, frate dragă
Ce-ai păşit pe sfânt pământ,
Pentru viaţa ta întreagă
Fă cu tine-un legământ;

Să nu depăşeşti hotarul
De credinţă stabilit,
Ci să stai mereu în harul
În care ai fost primit.

Să trăieşti în curăţie,
Căci e un hotar frumos.
Afară din el nu-ţi fie
Nici traiul, nici gândul scos.

Să pui ochilor hotare,
Să privească doar în sus,
Iar cu-ale tale picioare
Să păşeşti după Isus.

Niciun pas mai în afară
De hotarul stabilit
Să nu faci, că te doboară
Vrăjmaşul ce te-a pândit

Şi încă te-ademeneşte
Cu tot felul de chemări
Dar n-asulta ce-ţi şopteşte,
Că sunt numai înşelări!

Hotar să pui şi vorbirii,
Căci limba-i un mădular
Ce vrea să slujească firii,
Deci jertfeşte-o pe altar!

Să spui doar cuvinte bune
Care-ajută şi zidesc.
Scriptura aşa le spune
Celor ce prin har trăiesc.

Iar mâna ta să lucreze
Doar la ce-i folositor
Iară mintea să vegheze
Pe al credinţei ogor.

Fii neprihănit în toate
Precum ţi s-a poruncit
Căci hotare minunate
Dumnezeu ţi-a rânduit!