S-aveți răbdare cu-nceputurile slabe

S-aveți răbdare cu-nceputurile slabe,
Nici rod nu căutați în cei curând plantați
Caci Dumnezeu în dragostea Lui mare
A pregătit un timp, voi să vegheați.

Vor trece zile, luni în așteptare
Și bobul care a-ncolțit
Își va desface frunza fin sub soare,
Călăuzit de Duhul Domnului cel Sfânt.

E mic și nebăgat în seamă,
Un firicel plăpând, puțin crescut,
Dar Domnul crește crini și iarbă...
Și pomi cu fruct, dar trece timp.

Și fiecare zi i-o nouă încercare
Ca să devină sfânt, cu rod slăvit;
Și visul fiecărui este mare:
S-ajungă spic bogat de Dumnezeu iubit.

O, cât de răbdător e Grădinarul,
Și cât de bun e Domnul nostru Sfânt
Care vede-n începuturile slabe
În timp, un om umplut de Duhul Sânt.

S-aveți răbdare cu-acel ce crede
Deși e mic și-n ochii tăi, și-ai mei
Îngaduițivă unii pe alții
Căci mare e doar unul Dumnezeu.

Te uiți în sflet și pari un titan, gigantic
Cu ani de credință și putere-n gând,
Dar, dacă nu vezi începuturile slabe
Și tu ești mic în ochii celui Sfânt.

Deci, nu vă judecați, aveți răbdare!
Voi creșteți toți sub brațul celui Sfânt.
Fiți grădinarul care așteaptă
În toți un rod la timpul potrivit.