Pune-ți azi o întrebare...

Prietene... ce mult aș vrea să-mi răspunzi la o-ntrebare:
Cine crezi c-a fost cu tine când treceai prin încercare?
Cine-n brațe te-a luat când furtuna era grea
Și în noaptea cea mai neagră cine oare te veghea?
Spune-mi, știi Cine ți-a fost Adăpost în vijelii
Și în vremuri de restriște ți-a dat harul de-a trăi?
Cine a turnat balsam peste rana sângerândă
Și prin jertfa-I te-a iertat de păcat și de osândă?
Spune-mi prietene o clipă te-ai oprit din alergare
Să privești noaptea-nstelată sau un răsărit de soare?
Ai simțit un dor adânc ce-nflorește-n pieptul tău
După dragoste și cer... după Cel ce-I Dumnezeu?
Dacă n-ai să-mi poți răspunde, cred că-i timpul potrivit
Să te-ntrebi chiar tu pe tine: ”Ce-am făcut cât am trăit?
Oare am iubit destul? Am iertat? Am dăruit?
Am știut să prețuiesc ce din dragoste-am primit?”
Eu acum întind o mână către tine... vreau să-ți spun
Că al nostru Dumnezeu este drept și este bun
El te-așteaptă... încă-așteaptă ochii să-ți întorci spre cer
Să-ți aducă bucurie într-un trai ce-i efemer!

Vulcan-25-08-2020
Mary