Privirea mea, privirea ta

Privirea mea, privirea ta

Eu sânt rău, iar tu ești bun...
Ne-ntâlnim mereu pe drum.
Eu sânt slab , n-am strategie,
Tu ai tact, filozofie .

Și să-ți fie bine-n toate,
Nu vei face nedreptate...
Ai să spui deschis la toți,
Cât de multă grijă-mi porți.

Și în ceas de rugăciune,
Tu mă vei numi pe nume:
Vameș, păcătos mereu,
Să poți fi tu fariseu.

Căci de ai privi în sus,
Scumpul Domn Hristos Isus,
Ai vedea că sîntem răi,
Tu și eu, noi amândoi !

Eu o știu, o știu demult,
Mi-a spus Domnul, și-l ascult...
Însă tu privești la mine,
Te-amăgești și te simți bine.

Ai dreptate, tu ești bun !
Eu sânt rău, o știu, o spun,
Dar, privește spre Hristos,
Și-ai să crești înalt, frumos !

Nu te mai uita la mine,
Căci Isus e gata, vine,
Și la El ne va chema,
Doar de l-am privit cândva !