Poporule, poporule!...

Urlã fiarele grozave în Efes!
Nu-i pe-aproape niciun slujitor ales...
Vin curentele strãine
Pe popor sã îl dezbine,
Loc sã-şi facã prin cãmine,
Mai ales!

Risipit e tot poporul, risipit...
Urmãrit e de duşmanul amonit!
Armele de apãrare
În popor, sunt tot mai rare
Iar strãjerul este tare
Obosit.

Este vreme grea, de luptã şi necaz
Curg şiroaiele de lacrimi, pe obraz!
Pe a timpului aripã
Zilele se scurg în pripã,
Iar ostaşii n-au o clipã
De rãgaz.

Dau nãvalã, printre rânduri, pui de lei,
Hrãpãreţi, stricaţi şi lacomi şi mişei...
Slujitori ai nedreptãţii
Şi ai popularitãţii
Dar, în Ziua Judecãţii,
Vai de ei!

Iatã, Duhul ne vorbeşte lãmurit
Cã rãzboiul şi durerea-s pe sfârşit!
Iar pãcate şi ispite
Pentru veci sunt nimicite
Şi cununi sunt pregãtite,
Negreşit!

Ţineţi rândurile strânse, fraţi iubiţi,
Şi, în rugãciuni cu lacrimi, stãruiţi!
Daţi de ştire-n largul zãrii:
"Încã-i vremea îndurãrii!"
Şi la Muntele Salvãrii,
Sã fugiţi!