Până ce soarele nu apune

În casa ta bucatele-s alese
Şi ceri de sus mană cerească
Când tu te îmbuibi, fără să-ți pese
De fratele ce caută sub mese
Cum ar putea Isus să te iubească?

Tu ceri umplere divină
În trupul ce nu vrea să-ngenunchieze
Când inima de griji ți-e plină
Şi cugetu-i mustrat de vină
Cum vrei ca Duhul să lucreze?

Când Numele Lui e hulit
Tu îi aprobi şi nu te doare
Față de cei ce L-au pălmuit
L-au scuipat şi apoi L-au răstignit
Cu ce eşti mai bun tu oare?

Zici că eşti sfânt. . şi eşti lumină
Dar cu aproapele de jos?
Ce-i zi de zi cu inima de ură plină
Nu-i zici nimic de dragostea divină
De unde Dumnezeu te-a scos...

Te vezi înalt, când tu esti jos
Nu-i nimeni drept ca tine
Nu eşti ca vameşul cel păcătos
Tu eşti mai bun, şi mai milos
Dar cu smerenia cum rămâne?

Mântuire vrei să vezi
Şi-L chemi mereu sa vină
Dar când te strigă nu răspunzi
Când te caută te-ascunzi
Ai să primeşti tu vreo cunună?

Un foc dogoritor şi veşnic
Şi-o judecată înfricoşată
Scrâşnit din dinți în întuneric
De atât te-ai arătat tu vrednic
Şi asta-i tot ce te aşteaptă,

Salvat vei fi într-un singur Nume
Isus, care-ți întinde mâna
Până ce soarele nu apune
Apleacă-te degrab' şi-I spune
Că-l vrei pe El, nu pe Mamona.