Izvodirea minții

Este-o modă, nu de-acuma,
Ci de multă vreme-ncoace,
Când ceva nu iese bine,
Omul, inventiv se face!
Câte "prune are-n traistă",
Nu se uită niciodată,
Dar se uită la vecinul,
Cu invidie mascată!

Dacă spui o vorbă bună,
De la Duhul Sfânt primită,
Repede își ia notițe
Și degrabă te imită!
Dacă taci, nu spui nimica,
(Ai pe Dumnezeu ca Tată! )
Se gândește că nu-ți pasă
Şi o face înc-odată!

Când îi iese socoteala,
Mustăceşte-n el mândria,
Ce contează că înșeală
Şi că-i slabă mărturia?
Şi-uite-aşa ne trece timpul,
Adunând lauri cu carul,
Toți avem o explicație,
Când am "depășit" hotarul!

Ba că-i ceață pe afară,
Ba că plouă cu găleata,
Nu este o scuză, vremea!
Mintea izvodeşte fapta!
Cercetează-te degrabă
Ce alegeri faci în viață,
Te apropie de Scriptură,
Căci ea binele te-nvață!

Te întoarce de pe drumul
Ce te duce la pierzare,
Pentru falsa ta credință,
Cere Domnului iertare!
Cel ce uit-a sa menire
Pe acest pământ, să ceară,
De la Dumnezeu lumină,
Să se pocăiască iară!

30/01/18, Barcelona-Lucica Boltasu