Inimă, piatră scorburoasă

Inimă, piatră scorburoasă

Nu-i pe lume stâncă, piatră,
Ca Domnul să n-o desfacă,
Nici o inimă închisă,
Ca Domnul să n-o deschidă,
Râuri din ele să curgă...
Domnul, ambele le sfărâmă,
Apoi tot El le adună.
El te coboară, El te urcă.

Azi, inimile sunt de piatră,
Râvna pentru cer e seacă.
Popor rătăcit, fără teamă,
Domnul te va frânge odată!
Stai cu fața încruntată,
Privirea întunecată,
Stinsă-ți e lumina toată,
Întunericul te îmbracă.

Ard cuptoare de încercare:
Olarul e în lucrare!
Vasul înapoi și-l vrea,
Să lucească în casa Sa.
Vasul ce-l iubea cândva,
Iubirea- va modela.
Așa cum ai fost cândva
Când erai în Slava Sa.

Îmbracă-te în lumină,
Pentru făclie, uleiul rezervă.
Pământ arid, tină uscată,
Refuzi ploaia binecuvântată,
Pe inimă ți-ai pus zăvor,
Omule, pământ neascultător!
Dar ai să te frângi odată,
La ziua de judecată.

Inimă, piatră scorburoasă,

Bolnavă și încercată,
Te-a ferecat amăgirea,
Privești în stânga, în dreapta,
Ce e rău, la tine-i bine,
Nu mai auzi chemările divine.
Trezește-te azi, creștine,
Cel ce a spus că: Vine, Vine!

Nu uita cine te-a modelat,
Ți-a lipit vasul fisurat,
Te-a însoțit mereu pe cale
Și te-a vegheat din zare.
Pământul ți l-a făcut moale,
Te-a îmbrăcat cu dragoste, răbdare,
Haina pentru sărbătoare.
A deschis cerul pentru tine
Spune - DA! - pentru cer, creștine!


TOMA COCA, ALGHERO/25/07/2019