Frate!

Frate!
Te-ai gândit oare vreodat'
Sau măcar te-ai întrebat
Ce înseamnă un păcat?

Ai văzut de unde vine
Şi cum vrea să te ,,lumine"
Cum se lipeşte de tine?

Ai văzut cum el te poartă
Cum umbli din uşă-n poartă
Cum te schimbă şi te-mbracă?

Cum mereu te îmboldeşte
Şi sufletul tău pofteşte
Şi mereu, mereu doreşte

Tot ce crede că nu are;
Vrea să fie tot mai mare
Să nu aibe-asemănare.

Dar gânditu-te-ai tu oare
Că este un păcat mare
Când eşti în neascultare?

C-a pofti ce are altul,
C-a da vina pe tot satul
Nu-ţi spală ţie păcatul,

Cel la care doar gândeşti
Şi-apoi îl şi-nfăptuieşti
Şi-ncă te mai şi mândreşti!

Gândeşte-te frate dragă
Toată lumea asta-ntreagă
Vrea numai să te atragă;

Te îndeamnă neîncetat
Fără să te-ntrebi vreodat'
Dacă, e bine sau păcat.

Vrea numai să te distrugă
Necazul să te ajungă
Ochii tăi mereu să plângă.

Gândeşte-te frate bine
Că necazul mereu vine
Lipindu-se tare de tine.

Mustre-l Domnul şi-l respingă
Că doar El poate să-nvingă
De tine să nu se-atingă.

La umbra Domnului să stai
Şi slavă Lui mereu să-I dai
Dorind, păcat să nu mai ai.

A.N
13.07.2012 Răcăşdia C-S