E timpul la sfârşit....

Sunt semne ce arată
Că timpu-i la sfârşit...
Istoria se-ntreabă :
"Eu poate am greşit?"
Şi mai întoarce-o filă
Din anii ce-au trecut...
Febrilă caută date
Şi fapte de demult...
Să vadă...Să găsească
Acea răscruce-n care
Întreagă omenirea
Pornit-a spre pierzare.
Priveşte-n urmă veacuri
De lupte şi durere,
De înălţări semeţe
Şi crâncenă cădere.
Întoarce încă-o filă
Şi parcă-aude iară:
"Baraba vrem să scape!
Isus poate să moară"
Să moară Ea, Iubirea?
Fatidică eroare!!!
Căci doar prin Ea mai este
Speranţă de salvare!
O cruce se înalţă...
E sânge şi durere...
"O iartă-i, iartă-i Tată!
Eu nu mai am putere!
Primeşte-mă la Tine
Căci timpul a venit!
Dar nu le ţine vina
Căci unii m-au iubit!"
O moarte...Şi-onviere...
Aduce mântuire
Străbate peste veacuri
Întreaga omenire.
Şi totuşi semne sunt...
E timpul la sfârşit:
Cutremure, războaie,
Şi boli ce ne-au uimit.
Atâta ură-aduce
Cu ea numai durere,
Păcatul e la culme
Şi banul la putere!
Istoria priveşte:
Dă pagini rând pe rând
Şi vede omenirea
Spre iad alunecând...
Dar este-o filă albă...
Mai este timp de har!
Isus încă aşteaptă
Să-ţi dea viaţa-n dar!!!

Vulcan-Mary