Drumul veșniciei

Oricȃt ai vrea sã-l ocolești
Sã nu ajungi “acel sfȃrșit”
Pe drumu’-acesta, într-o zi,
Te duci așa cum ai venit.

Pe-același drum s-a dus și mama
Și nu s-a mai întors acasã;
Doar amintirea ei rãmȃne
Cum ne dorea, pe toți, la masã.

Pe-același drum s-a dus și el,
Preabunul și iubitul tatã
Și a rãmas în sȃnul humii;
Nu mai așteaptã fiii-n poartã.

Pe-același drum ne ducem toți,
Pe drumul lung al veșniciei:
Bunici, pãrinți, copii, nepoți;
Se stinge lampa bucuriei.

Și dacã toți plecãm din lume
Cȃnd vine vremea despãrțirii,
S-avem înscris al nostru nume
Ȋn Cartea Sfȃntã-a nemuririi!

Pe-același drum sã ne-ntȃlnim
Și dincolo-n lumina vieții,
Cȃnd va fi iar sã ne trezim
Ȋn zorii noi ai dimineții.

Fii, Doamne, te rugãm, cu noi
Pe drumul cãtre veșnicie
S-ajungem toți, pe-aceeași cale
Ȋn Cer, în Rai, în bucurie!

Cãci drumul veșnic Tu l-ai scris
Din necuprinsul început,
Și noi plecãm spre-o altã viațã
Cu ce-am trãit și ce-am crezut!

Florești, Cluj