Din praf și trai umilitor

Din praf și trai umilitor

Din praf și trai umilitor
Imploră printr-o mână întinsă,
O lume atât de necuprinsă
În ochii lui de cerșetor...

Și totuși, lumea cade învinsă
Căci el e binevoitor
Cu egoistul gând al lor
'Grijind moneda-n suflet prinsă...

Batjocură-i a tuturor
Dar fața lui, atât de plânsă,
Nu se întunecă învinsă
De lipsa unui ajutor...

În praf de drum, cu barba ninsă,
E mărturia în viitor
Probând un scop distrugător
Sădit în lumea compromisă...

Și-un prag înalt de poticnire
În calea inimii împietrite
„Oarbe” la „vremi potrivite”
Și plină de rea voire.

Și ce spui tu, „lume creștină”,
De ți se pare atât de greu
Să-L mai arăți pe Dumnezeu
'Tinzându-i omului o mână...?!

Strângi un amărât de „leu”
După care el suspină
Și nu-l dai să fii lumină,
Te căznești ca un ateu...

O, ei ne stau la îndemână
Dar noi facem banul zeu
Și ne fofilăm mereu
Prinși în forfota păgână...

Ce va face Dumnezeu
Cu o astfel de doctrină
Ce-a pierdut starea divină,
Iubirea semenului său?!

Dacă nu vezi asta bine,
Să știi bine că e rău
Și vai de sufletul tău
Va fi în „Ziua” ce vine...

14/02/2015*Ioan Hapca
(Zaragoza)