Cui prodest

În iad e minus o mie de grade
mai frig ca-n gura ursului grizzly
mai strâmt ca-n cămaşa de forţă...
Dumnezeu ştie ce hazard eşti pus să înfrunţi
când ai călcat pragul morţii

în acest unic moment picioarele, mâinile, inima ţi se iau
ţi se dau numai unghiile
un spaţiu dureros de minuscul
cât pentaflopul unui computer te
strânge în dinţi te apasă pe limbă
îţi calculează câte gânduri ai clocit pe secundă
declarându-te indezirabil

tu nu ştiai dar aerul îşi întindea aripile cu toate forţele lui
zbura cu toate poftele tale adamice
să le pască lumina
viaţa ta de om cumsecade
mâzgălită-n graffitti ca un arc de triumf
era uşă de mort prin care trecea maşina salvării
cu sirenele date la maxim

dacă n-ai Salvator
vei cântări căinţa în tone
infinitul ţi se va măsura cu prăjina
cu pipeta vei înghiţi întunericul
şi vei fi dus cu efa între puii de lup.